Nu stiu daca am ales eu formarea sau formarile prin care am trecut sau daca a fost exact invers. Adica, daca nu cumva m-au ales ele pe mine.
Realitatea este ca sunt atat de multe lucruri de invatat, aici pe Pamant, pana sa ajungem in gand – ca sa parafrazez un poet genial – ca nu cred ca suntem in niciun pericol sa spunem vreodata ca gata, acum le stim pe toate. Sau macar un sfert dintre ele. Istoric vorbind, a fost odata ca niciodata, aceasta secretara simpla dar cumva, foarte complexa. Asa ca noi toti!
Si se facea ca – la un moment dat – a ramas sfara jobul din care isi facuse misiune de credinta si scop in viata. Nu a avut incontro, nu avem niciodata. Daca ar fi atat de simplu sa ne intindem pe jos cu mainile intinse in lateral si sa spunem „acum gata, vreau sa mor” cred ca suntem multi aceia care am face asta. Eu as fi facut-o si, ca sa fiu sincera pana la capat, am si facut-o, o data. Da, o singura data, nu de alta, dar m-am prins repede ca nu functioneaza.
E o inregistrare, simpatica tare, al lui Sadhghuru, aici
Explica mai bine decat as putea eu vreodata, faceti-va un serviciu, cheltuiti 4 minute din viata.
Acum nu mai departe de 5 ani credeam, cu toata taria, ca drumul meu in viata este sa fiu asistenta personala. Am scris despre aceasta aici.
Si apoi, am scris, despre altceva si altfel, aici.
Cititi! Si sa nu fiti asa categorici ca mine, daca puteti, doar pentru ca sa aveti de ce rade apoi, peste cinci ani :)
Coach-ul – istoric vorbind – era acest antrenor traditional american; el se antrena cu tine, tipa la tine ca sa te „motiveze”, was calling you names si te punea sa faci...
Aici povestea este mult mai scurta, am fost mereu fascinata de ping-pong-ul verbal dintre oameni. De felul in care spunem lucruri care – la celalalt capat – ajung complet diferit....
Initial, a fost anuntul acesta despre un workshop complet altfel. Nu stiam nimic despre face reading, nu credeam ca fata noastra spune atatea despre noi si despre experientele noastre. Astfel...